PRIMA LECȚIE ÎN ECHITAȚIE. DRUMEȚIE PE COLINELE SUPERBE ALE SLĂNICULUI

PRIMA LECȚIE ÎN ECHITAȚIE

DRUMEȚIE PE COLINELE SUPERBE ALE SLĂNICULUI

Îmi doream de mult să călăresc. Am prieteni care au fost la echitație și mi-au povestit cât de tare este. Eu mersesem numai pe cămilă, în deșertul Wadi Rum din Iordania, și de atunci rămăsesem foarte curios să văd care este diferența.

Am avut prima ocazie în weekend, când am fost cu turiștii în vizită la oamenii faini de la Centrul Ecvestru Husar din Slănic, Prahova alături de care descoperit călare peisajele fascinante din jurul orașului.

Pădurea cuprinsă de un galben absolut ireal, toate priveliștile superbe pe care le-am văzut și prânzul luat în mijlocul naturii au făcut ca excursia să fie una memorabilă.

Excursie organizată împreună cu
#DCRAdventures

Am ajuns de dimineață în Slănic, după un drum de 2 ore din București. Destinația noastră: Centrul Ecvestru Husar. Acesta se află pe partea opusă a orașului față de intrarea dinspre Ploiești, la marginea unei păduri de foioase. Proiectul este visul lui Alexandru Gaftoi, pasionat de echitație, care ne-a fost îndrumător și ghid pe traseu. Acolo ne-am primit casca de protecție și am început instructajul, în zona de manej. Este foarte important să fii atent la indicațiile specialiștilor astfel încât să fii sigur că te vei bucura de o experiență plăcută. Noi am învățat cum să ne urcăm pe cal, cum descălecăm, cum punem calul în mișcare, cum îl oprim, cum îl direcționăm și cum să reacționăm atunci când începe spontan să o ia la trap.

Spuneam că este bine să fii atent la explicațiile primite, pentru că deși sunt animale blânde și răspund bine la dresaj, pot fi uneori imprevizibile, în special dacă nu le dai comenzile care trebuie sau cum trebuie. Este până la urmă și o formă de respect față de aceste animale nobile. Orice interacțiune a ta cu hamul le provoacă un disconfort, pe care astfel îl poți menține la minimul necesar. După ce tot grupul a trecut prin acest proces ne-am pus în mișcare pe traseu. Am fost super norocoși să plecăm pe o vreme foarte frumoasă, cu un soare perfect și o temperatură numai bună pentru mers în natură.

Traseul începe de la marginea orașului și urmează inițial un drum de beton, pentru ca mai apoi să se înscrie pe drumuri de țară și să ajungă sus, pe colinele arse de soare ale Slănicului. Am trecut prin păduri colorate într-un galben ireal și ni s-au ivit în față niște priveliști care parcă au fost create special pentru a te lăsa fără suflare. Este o zonă deosebit de pitorească ce merită explorată inclusiv la pas. La un moment dat poteca traversează drumul Slănic – Vălenii de Munte și se înscrie prin niște pășuni care oferă o priveliște foarte interesantă asupra văilor, dar mai ales a Pietrei Verzi, un fenomen natural deosebit de interesant.

După câteva ore de explorat, am oprit lângă un foișor în natură pentru a ne pregăti masa de prânz. Astfel, în jăratecul focului a sfârâit ceva vreme un bulz ciobănesc absolut delicios, după care ne-a lăsat gura apă așteptând. Cât am mâncat, ne-am relaxat la soare și ne-am alinat oboseala, în timp ce caii s-au bucurat de spațiul liber din jur pentru a alerga și a se juca. A fost foarte plăcut. La final, am încălecat iar si am pornit pe traseul de retur, care ne-a dus prin păduri superbe până aproape de centrul ecvestru.

A fost foarte tare și faptul că l-am avut pe Alexandru aproape. Ne-a răspuns la sumedenia de întrebări legate de cai pe care am avut-o. Am aflat foarte multe lucruri interesante și utile despre aceste animale blânde și frumoase. Îți dai seama după modul în care vorbește pe subiect cât de mult îi plac caii și se vede că pune suflet în îngrijirea acestora. De exemplu, ne-a spus ca apelează numai la medici veterinari și potcovari foarte buni, care uneori vin de la sute de kilometri distanță. Pe final, aș dori să îi mulțumesc lui Ștefan Alin Crăcea pentru pozele foarte faine pe care le-a partajat cu noi. De regulă folosesc pozele mele, dar fiind prima dată la călărit recunosc că mi-a fost teamă să nu scap telefonul sub picioarele calului.